Mi-e dor sa invat sau cum putem sa ne imbogatim cultura generala

De-a lungul anilor de scoala am fost o eleva destul de constiincioasa. Mi-a placut cartea, cum s-ar spune :). Desigur, erau si materii pe care le invatam pentru ca trebuia, dar erau domenii pe care le aprofundam din placere.
Odata ce am terminat anii de scoala, am intrat in lumea celor mari :). M-am angajat, am fost foarte ocupata cu lucrurile pe care trebuia sa le invat pentru job, cu lucrurile casnice, cu grijile, problemele lumii de adult etc.
Dar la un moment dat m-a strafulgerat. Sunt lucruri pe care le-am uitat, lucruri de cultura generala ce imi facea placere sa le cunosc. Undeva, parasit, este probabil caietul meu cu invatarea limbilor europene, caietul cu expresii frantuzesti, fisele de istorie sau agenda cu citate din Dostoievski ( scriitorul meu preferat din liceu).
Si mi-e dor de mine cum eram atunci, bucuroasa de fiecare lucru nou invatat.
Da, odata ce intram in viata de adult, prioritatile se schimba, timpul nu mai este acelasi. Dar cred ca nu ar trebui sa incetam sa invatam.
Asa ca m-am gandit sa imi fac un plan sa invat, de data asta cu placere. Sa imi imbogatesc cultura generala, in acele domenii in care vreau sa stiu mai multe sau sa imi reamintesc ce am uitat.
Impartasesc cu voi acest plan, poate il veti gasi util sau macar interesant :).

Planul imbunatatirii culturii generale 

1. Notez domeniile/ categoriile pe care le voi aprofunda. Este imposibil sa fii "as" in toate. De exemplu, nu voi fi niciodata buna in biologie. Ii las acest domeniu surorii mele, proaspat expert biolog :D.

• Istorie- istoria a fost intodeauna un hobby de-al meu. Imi plac documentarele si filmele istorice. Si as vrea sa aprofundez  Istoria Romaniei in primul rand. Apoi sa cunosc si sa inteleg contextul, cauzele si desfasurarea razboaielor mondiale.Si as vrea sa stiu mai multe despre casa regala a Romaniei.
• Franceza- in liceu eram foarte buna la franceza. Apoi, neexersate, abilitatile mele s-au cam ruginit. Ar trebui sa ma pun din nou la punct in aceasta privinta. 
• Suedeza. Aici am unele retineri. Asta va fi pe o lista de asteptare. E un lucru pe care mi-l doresc dar care e greu, mai ales ca nu stiu de unde sa apuc problema
• Istoria Artei. Acesta este un domeniu in care am vagi cunostiinte si care imi e drag. Ar fi pacat sa nu stiu mai multe :).
• Folclor. Este o materie careia nu i-am acordat atentia necesara in facultate. Poate a venit si momentul ei.

2. Caut materiale pentru  domeniile alese. Pentru franceza am carti si culegeri din liceu. Am avut cei mai buni profesori de franceza si tot pe ei ma bazez, de data asta de la ani distanta :).
Pentru Istorie voi cauta in primul rand un manual de clasa a 12a, pentru cunostiintele de baza si ulterior voi aprofunda cu alte carti/ culegeri, documentare. 
Pentru Istoria Artei si Folclor. trebuie sa caut materiale. Sunt in prospectare :). Am o librarie- anticariat aproape de locul de munca unde ma bazez ca voi gasi cele necesare.

3. Citirea presei internationale. Oricat de multa cultura generala am avea, trebuie sa fim si ancorati in realitate. Detest cancanurile politice si cancanurile de orice fel, revistele mondene si de scandal. Dar se intampla lucruri in lume pe care este important sa le cunoastem, pentru a intelege evolutia societatii, a schimbarilor din jurul nostru: cum a fost problema Rosiei Montane. Poate s-a exagerat mult pe acest subiect dar de undeva a pornit. Si e important sa ne informam corect pentru a sti cum sa ne raportam. Nu putem fi ignoranti la ce se intampla in jurul nostru. Ignoranta este periculoasa, lasa loc manipularii.
In aceasta categorie, cred ca prospectarea catorva site-uri serioase de stiri, dimineata, la cafea, este mai mult decat ok.

4. O agenda atragatoare si usor de folosit. Ca si exemplu, pe cand invatam limbile europene, aveam un caiet dragut si bine organizat, cu etichete pentru a delimita categoriile. Era o placere sa il completez cu noi informatii. Deci o astfel de agenda urmeaza sa fie urmatoarea mea achizitie.


Dar pe langa toate exercitiile si planurile, cred ca cel mai important este fii deschis la nou, la discutii cu oameni de la care ai ce invata, sa fii interesat. 

Partea frumoasa la a invata atunci cand esti adult, este ca inveti ceea ce iti doresti si o faci ca pe o pasiune nu ca pe o obligatie. Poti sa citesti la cafeaua de dimineata, seara, inainte de culcare, cu un ceai aromat langa. Totul este sa fie placut si poate chiar distractiv.

Cu drag, "despre Omul Frumos"

Aseara am terminat de citit "despre Omul frumos" al lui Dan Puric. Am inchis cartea si am reflectat. Este o carte care a trezit in mine multe sentimente. Pe langa faptul ca este savuroasa ca si scriere pentru ca autorul are un dar aparte de a povesti, are si foarte multe semnificatii. Impletind propria experienta cu unele cugetari filosofice chiar, Dan Puric te pune in fata unor adevaruri pe care eu personal le intuiam, erau acolo, in sufletul meu, neexprimate. Dar el reuseste sa spuna lucrurilor pe nume, te rascoleste si te trezeste parca.

Cartea "despre Omul Frumos" m-a facut sa ma gandesc la propriile experiente. De exemplu, de curand am participat la un concurs literar. Nu am mare talent la scris, nu am pretentii artistice in aceasta directie iar faptul ca nu am castigat nu a fost o surpiza :)). Mai mult a fost o placere de a scrie pentru mine. Insa ceea ce m-a frapat a fost povestirea ce a castigat premium intai. O povestire brutala, in cuvinte grosolane ducand la nevoile primare ale omului....nu as vrea si nu voi reproduce..Si atunci m-am intrebat: dar asta este literatura in ziua de azi? Asta este apreciat de critici ca fiind literatura buna? Pentru ca juriul era destul de reputat.  Si totusi nu am vrut sa admit ca acel gen de literatura este..de apreciat. Si iata ca Dan Puric mi-a confirmat ceea ce credeam...
""In numele democratiei artistice, deci in numele unei ilegitimitati, prostul gust si-a castigat dreptul de exprimare. (...) Artistul de astazi este incurajat sa vorbeasca urat, folosind uratul intr-o lume care parca doreste sa se urateasca de la o zi la alta. Si te intrebi de ce acesti tineri  artisti de astazi au un fel de placere inexplicabila de a vedea uratul si numai uratul din propria tara si din propriul suflet, de a povesti urat  si numai urat despre propriul neam, nelasand loc, nici macar o secunda, ca sa se intrezareasca frumosul. Ei care n-au patimit nimic in numele acestui neam, ei, care n-au cunoscut tortura de a fi roman sub comunism! De ce? "

Si apoi m-am bucurat. Si m-am bucurat si cand am primit o alta confirmare. Ca poporul roman are o intelepciune simpla dar adanca ce a fost transmisa din cele mai vechi timpuri in cea mai frumoasa forma, nepieritoare, basmul. 
"Exista in Praslea cel voinic si merele de aur neputinta firii, cum ar spune Constantin Noica, de a pazi merele de aur. Fiindca zmeul ii aducea eroului pe-ndelete somnul adanc, adica somnul fiintei. Si atunci, ca sa nu cada in acest somn, Praslea isi pune sub barbie niste tepuse. Aceste tepuse il tin pe Praslea trezviu. Si astfel intelegem ca tepusa pe care trebuie sa si-o puna poporul roman ca sa nu-si adoarma fiinta este memoria, este rugaciunea. este credinta."

Ei bine, pot sa vorbesc muult despre cartea aceasta. E o carte mai profunda decat pare la suprafata si va invit cu drag sa o cititi. V-am spus ca e si amuzanta?  V-o recomand :)

O zi cu vesti...bune!

Da, ziua buna se cunoaste de dimineata! Si daca mai e si luni, nu pot decat sa sper la o saptamana reusita.

Ce vesti? Ei bine, nici bine nu imi savuram de dimineata cafeaua aromata la birou ca se anunta curierul de la Libris. Comanda de carte plasata vineri pe site-ul lor a fost onorata! Suuuper! Pe langa reducerile deloc de neglijat de care beneficiezi la promotii, cei de la Libris ofera si transportul gratuit. Nu, nu fac reclama dar zic ca e de zis, poate au si altii nevoie.Ce am comandat? Ceva pe sufletul meu:

Nici nu trece o ora si al doilea curier...ma cauta pe mine! Curioasa treaba, la al doilea nu m-am asteptat...cel putin portofelul meu nu se astepta..deloc!. E drept mai fac shopping impulsiv pe net dar rar si parca... chiar asa, sa nu-mi aduc aminte? Dar unde pui ...surpriza! Cei de la Complexul Apicol Veceslav Harnaj mi-au trimis bunatatile promise de campania lor. Gratuit, un mic cadou pentru mine si parul meu pe care abia astept sa il incerc! Asa da curieri, sa veniti mai des!

Cand chicoteam eu bucuroasa de bunatatile pe care le-am primit, vad ca ma cheama batranul...dl. Gelu. Nu stiu daca va mai amintiti de el, scrisesem odata povestea lui aici, acel tata cu doi copii care era nevoit sa locuiasca in strada. Desi am incercat sa il ajut, marea lui problema, locuinta ramasese nerezolvata. Ei bine, dl. Gelu a venit azi bucuros nevoie mare fluturand ca un copil niste....CHEI! Cineva cu suflet mare si putere sa ii ajute le-a gasit o locuinta unde pot sta dupa nevoile lor modeste. Iar eu sunt cu sufletul mult mai linistita acum, cand iarna vine, stiind ca ei vor avea un acoperis deasupra capului. Sper sa fie totul bine si lucrurile sa intre in normal si pentru ei...

Iar cu inima plina de bucurie am sosit acasa si m-am pus pe treaba. Ma pregatesc pentru Craciunul Romanesc si deja primul ornament propus prinde contur. Shhhh! Acum e sub acul masinii de cusut, se cunosc mai bine, dar am reusit sa fur o poza:

Zile frumoase si pline de vesti bune sa aveti!

Seri de toamna si memoriile unei Regine

Dragele mele, scrisul pe blog a devenit pentru mine ca o confesiune. O particica din mine e aici cu voi si imi e drag sa impartasesc pe aceasta bucatica de hartie virtuala pasiunile mele, convingerile, parerile.
Acum e toamna, e vremea cand ne intoarcem catre casa, catre camin, e timpul meu favorit. Si lecturile din aceasta perioada sunt altfel, mai nostalgice.
Ce ar putea fi mai placut de citit langa o cana de ceai, cand afara cerul e tulbure si vantul bate zburdalnic, decat o carte despre regalitate, despre printi si printese, regi si regine ce au fost printre noi si si-au pus amprenta asupra istoriei noastre. Toamna e un moment potrivit pentru a rascoli trecutul, nu credeti?
"Capitole tarzii din viata mea- Memorii redescoperite" a Reginei Maria este o carte pe care v-o recomand cu caldura, are acea candoare si intelepciune dupa care tanjim de multe ori, o carte care te intoarce in alte timpuri, in vremuri "altfel".
Si nu pot sa va invit sa o cititi fara sa va "citesc" cateva franturi:

"Viata este un imens mozaic facut din bucatele marunte: la inceput suntem prea putin interesati de model, ci doar de placerea alcatuirii lui si ne impacientam la fiecare obstacol (...) Apoi vine si un moment cant toate piesele isi gasesc locul potrivit in mozaic si deodata este complet, in fata ochilor nostri, ca o pictura- ne uitam mirati -  si intelegem."

Va doresc seri inspirate si linistite!

Battement d'ailes

Cand am ales aceasta carte, m-am gandit sa fie ceva in franceza ca sa mai exersez limba si poate sa imi faca si placere sa o citesc. Nu ma asteptam in schimb sa gasesc o naratiune atat de senina, de o simplitate si aparenta naivitate delicioase.

Cartea e o poezie, decorul este o frumoasa coasta scaldata in soare din Sardinia, iar totul este povestit prin ochii unei adolescente de 14 ani fascinata de Madame. Madame locuieste intr-una din cele mai frumoase case de pe coasta si este tinta criticilor vecinilor pentru simplul fapt ca nu doreste sa vanda casa sa unor investitori ce ar dori sa transforme zona intr-o statiune de lux.


Povestea in sine este statica dar cartea te rasplateste cu fragmente de neasteptata profunzime:

"Tant que le Seigneur nous garde en ce monde, cela signifie qu'il ya a une raison. Et puis, nous ne sommes pas sur cette terre pour etre heureux, mais pour une raison connue de Dieu seul. Il faut vivre, c'est tout, et prendre ce qui vient. Se braquer sur le bonheur est signe d'orgueil et d'ingratitude."

<<Atata vreme cat Domnul ne tine in aceasta lume, inseamna ca trebuie sa existe un motiv. Si apoi, noi nu suntem pe acest pamant pentru a fi fericiti, ci pentru un scop cunoscut doar de Dumnezeu. Trebuie sa traim, asta e tot, si sa lasam viata sa isi urmeze cursul. A te agata cu disperare de fericire este semn de orgoliu si ingratitudine.>>

Cartea aceasta a fost perfecta pentru zilele senine de la malul Marii Rosii. Usoara, diafana, neasteptata.

Cu acestea in gand, inchei pe notele unei melodii pe care o ador:

Zile frumoase sa aveti!

Vineri, ziua citatelor

Citate, versuri, vineri este ziua lor. Si pentru ca blogul meu este despre "acasa", poezia de astazi vorbeste despre cum trebuie sa purtam in suflet icoana casei noastre oriunde am umbla in lume, ca si lacas protector. Simplu dar graitor:

"Când pleci, să te-nsoțească piaza bună,
Ca un inel sticlind în dreapta ta,
Nu șovăi, nu te-ndoi, nu te-ntrista,
Purcede drept și biruie-n furtună.

Când vii, purcede slobod, râzi și cântă.
Necazul tău îl uită-ntreg pe prag.
Căci neamul trebuie să-ți fie drag
Și casa ta să-ți fie zilnic sfântă."

( Inscriptie pe o usa - Tudor Arghezi)
  

Vineri, ziua citatelor

Cu totii avem citatele noastre preferate din cartile pe care le citim. Eu una, cand eram in liceu si apoi in facultate facusem un obicei in a-mi nota citatele pe care le consideram "de suflet", obicei ce s-a dovedit apoi util, multe dintre ele imi erau atat de dragi incat le stiam pe dinafara si ieseau la iveala in momente prielnice.

Asa ca m-am gandit eu bine sa fac din vineri, aceasta zi frumoasa de post si bucurie ( pentru ca vine week-endul) o zi a citatelor. In fiecare vineri, pe blogul meu veti gasi citate ale marilor (sau micilor) scriitori care pe mine m-au facut sa vibrez si care cred eu, aduc cate o tema de meditatie. Acum, nu fac recenzii de carte. Nu acesta este scopul meu . Dorinta mea este sa scot la lumina mici nestemate uitate in paginile cartilor, care la un moment dat ne-au emotionat sau impresionat.

Incep cu o carte pe care am descoperit-o in liceu si de care efectiv m-am indragostit ( bine, recunosc, m-am indragostit de un personaj din carte, Aliosa :">   ). Se numeste " Fratii Karamazov", Dostoievski.

"Oamenii au fost facuti ca sa fie fericiti, si numai acela care se simte pe deplin fericit este intr-adevar vrednic sa-si spuna: <<Am indeplinit porunca lui Dumnezeu pe acest pamant.>> Dreptcredinciosii, sfintii, mucenicii, au fost cu totii fericiti."

Toti ne dorim sa fim fericiti dar vedem in mod diferit fericirea. Spunem ca suntem fericiti in momentul in care ni se indeplineste o dorinta, o nazuinta. Dar acea fericire este efemera, pleaca asa cum vine.
Eu cred ca in citat este vorba despre acea fericire mai degraba linistita din sufletul unui om impacat, fericirea celui care l-a gasit pe Dumnezeu. In goana noastra dupa mici bucurii si impliniri uitam de aceasta fericire senina care nu iti cere efort sa o dobandesti, doar sa crezi.
 Fericirea aceasta este la indemana oricui o cauta cu adevarat.

 Sursa foto: google.com

Ca tot suntem in preajma sarbatorilor si incet, incet intram in atmosfera, recomand mai jos o mini serie de colinde. Acestea, cu o carte buna in mana si un ceai aromat: reteta perfecta pentru o dupa-amiaza relaxanta.

Cu ganduri de... Mos Nicolae

 Noaptea de Sfantul Nicolae. Un tata il cauta febril pe Mosul, pe intuneric, cu lanterna pe fereastra. Copilul fascinat, parca l-a vazut! Era al meu consort :).

Sarbatorile au darul de a ma intoarce in timp, in vremea copilariei, cand totul era posibil, totul era magic si fara griji. Si parca ma ia un dor de vremurile acelea. Vreau sa reintru in atmosfera aceea de basm a povestilor. Si recitesc...Recitesc cartea copilariei mele. Si simt ca sunt " In Casa Bunicilor":

" NINGE NAIV. Poate ca pe o fereastra aburita, un deget mic a desenat o casuta cu o usa, doua ferestre si hogeacul din care iesa codita unui carliont de fum. Satul fulgilor e numai in ochii copiilor. Geamul e o fila veche din cartea ingerilor. Asa incepe iarna: intr-o dimineata alba, cu copaci mosnegi si alti copii..." 

(Ionel Teodoreanu, “In casa bunicilor”)