sâmbătă, 29 iunie 2013

Dimineti in Centrul Vechi

Din capitolul "Cine se trezeste de dimineata mai traieste o viata" ieri de dimineata, am facut o plimbare la pas prin Centrul Vechi, de data aceasta cu aparatul foto in mana. Imi place ca dimineata, orasul se trezeste ca un balaur adormit, deschide incet ochii galbeni si mormaie a lene...Balaurul e obosit dupa o noapte de ravagii...
Sunt stradute al caror farmec ziua nici nu ai cum sa il observi, grabit si obosit de aglomeratie. Dar dimineata, in linstea tremuranda a jocului de lumini si umbre bijuteriile cladirilor te privesc sfidator, ca martore tacute al atator rendez-vous-uri tainice, si iti spun parca: " tu vii, tu treci, iubesti si suferi dar noi vom fi aici mereu, fara viata dar eterne".
Exista multa poezie intr-o dimineata in Centrul Vechi, exista frumos, exista urat, exista vechi si nou si viata, multa viata.
Va las cu cateva fotografii facute ieri, pe la orele 09:00 in timp ce ma indreptam agale catre terasa unde-mi savurez cafeaua de obicei -deja am un obicei de dimineata :) - si unde de aceasta data am avut ocazia sa ascult captivanta poveste a unei tinere fete de la o masa vecina, pasagera  in avionul  Wizz ce a aterizat la Roma fara un tren de aterizare, la inceputul lunii acesteia. Avea fata aceasta, un mareee dar al povestirii si m-am bucurat de aceasta distractie gratuit si cu incantare :)

 O gelaterie aranjata elegant, ascunsa printre terase cu mai putin....bun gust. A! si au inghetata fooooarte buna!

Pe strada Lipscani, daca ridici privirea vis-a-vis de Banca Nationala

Str. Soarelui:

Lipscani dimineata
Sper ca ati avut o dimineata frumoasa, va doresc o dupa-amiaza relaxanta, si o seara linistita!

sâmbătă, 22 iunie 2013

Postare fara titlu....pentru ca niciun titlu nu poate sa exprime un sentiment....

 Este inceput de vara si gandul imi fuge la vacantele pe care le petreceam copil fiind, vara de vara la bunici.
Am scris de mult o mica povestioara despre bunica, pe care v-o redau mai jos. Pentru mine bunica are un loc foarte special in inima mea:

A fost odată ca niciodată un sat… Un sat mic, la capăt de lume, departe … În sat, o căsuţă albastră cu poartă mare, de lemn innegrit de vreme. În faţa porţii o bunică. O bunică marunţică, cu mâinile aspre dar cu mangâierea blândă.  Pe cine aştepţi, bunico, bunicuţo? Cine nu mai vine?  “Nepoata, nepoţica mea…”. Timpul trece, incă o iarnă , încă o vară şi nepoata nu mai vine…
A fost odată ca niciodată un sat… În sat o casuţă şi în curte o nepoată. O copilă bălaie, cuminte, cu ochi mari si visători.  Zburdă copila prin curte, prin gradină, prin timp, prin vreme…  Unde s-a dus nepoţica? A cules în suflet soarele amiezilor de vară, mângâierea spicelor de grâu, ciripitul vrabiilor dupa ploaie, mirosul fânului proaspat cosit şi le-a închis in suflet ca să le poarte prin străini.
Dar comorile cele mai de preţ sunt învaţaturile tale bunico, si dragostea de Dumnezeu ce ai semanat-o în mine şi în conştiinţa mea, comori pe care nimeni nu mi le va lua vreodată.
Dumnezeu să ne ajute să ne revedem curând!

Mai jos este o imagine care mie imi frange inima: bunicii mei, in poarta, urmarindu-ne cu privirea in vreme ce ne indepartam... Si raman singuri....ei cu batranetea si o parte din sufletul meu ce nu se desparte de ei niciodata.



Zile frumoase se aveti!

miercuri, 19 iunie 2013

Cata viata exista intr-o dimineata!



Introducere:
Eu nu sunt o persoana matinala....deloc! Inainte, cand locuiam la Dristor ma trezeam chiar si la 09:00 iar pana la 10, cand incep serviciul aveam timp sa ma impachetez si sa si ajung la timp.
Dar m-am mutat...la Bragadiru! si acum, lucrurile stau putin diferit. Cum S lucreaza de la 08:00 iar eu momentan depind de el sa ajung in centru, asta inseamna ca ajung pe la...8 si jumatate la serviciu.
Ei bine, de obicei imi petrec timpul navingand pe internet, visand sau ma stiu eu cum. Doar ca azi, mi-am uitat cheile de la birou acasa si iata-ma la 8 juma' in Centru Vechi, fara posibilitate de a intra in birou.
 Stupoare, parca abia acum am deschis ochii si am vazut pentru prima oara centrul vechi. Imi pare rau ca nu am avut aparatul de fotografiat cu mine, dar clar voi mai repeta dimineata aceasta si voi face si ceva poze.

                                                      foto: google..

Cuprins:
De ce sunt asa uimita? Ei bine, in primul rand, nu mi-am inchipuit ca la aceasta ora, atata lume este in oras. Adica, ce treburi au oamenii astia? Se intampla lucruri si oameni merg prin oras cand pentru mine nici nu era dimineata!?  Bun....si cat de frumos este Centrul Vechi dimineata! Lucrand de 3 ani aici credeam ca le-am vazut pe toate! iar vanzoleala si imbulzeala din timpul zilei si mai ales de seara, cand e muzica tare la terase (desigur, la cate terase, atatea gusturi muzicale!!), miros de nachos, shaorme, gyros, kurtos etc .....pe mine ma obosesc foarte tare si abia astept sa ajung acasa la mine, la liniste si pace... Ei bine, dimineata terasele abia deschid, abia se aseaza scaunele, muzica nu a pornit, gratarele nu inceput sa fumege..ideal!
Dar in dimineata aceasta m-am oprit, am luat o cafea mare cu lapte si un toast, ca pentru o ora si jumatate de asteptat, mi-am scos cartea din geanta si am stat. Si am observat, si am vazut si pasari, si am vazut si oameni si soare, si pisici si cladiri. Cata viata exista intr-o dimineata!
Si cum nu se putea mai nimerit, cartea pe care o citesc acum este: "Cismigiu & Co" (Grigore Bajenaru), o carte savuroasa, delicioasa, pe care v-o recomand cu caldura...si am ras! Radeam singura la terasa, la o cafea cu lapte, in mijlocul iuresului de dimineata, citind si traind parca prima data o dimineata.

Concluzii:
Da' mult am mai "trancanit" eu despre o simpla dimineata dar pentru  mine, a fost o revelatie.
N-am fost eu o persoana matinala niciodata si chiar si cand trebuia sa ma trezesc de dimineata nu reuseam sa ma bucur de cele cateva ore in plus. Dar am concluzionat: cine se trezeste de dimineata, mai traieste o viata! si voi face tot posibilul sa ma bucur de cele cateva ore pe care le pot fura de dimineata, facand lucruri care imi fac cu adevarat placere!

Voi cum va petreceti diminetile? Va rezervati timp si pentru voi?