sâmbătă, 23 august 2014

Scurt preview a ceea ce pun la cale

Ate, dantele, materiale naturale. Asta se petrece in micul atelier al lui Ingrid.

V-am starnit curiozitatea?

miercuri, 20 august 2014

Intoarcere la inocenta

"N-am timp! Traim pe fuga, mancam pe fuga, iubim pe fuga, dormim pe fuga. Intre dimineata si seara este sprintul. Ne trezim ca trec anotimpurile peste noi. A propos, este toamna... Anii fug si ei. Ne ardem viata in birouri rigide, in zgomotul tastelor si al aparatelor de aer conditionat, inchisi in calculatoare, despre care ne mintim ca ne-ar fi ferestre spre lume. (...) Discutii, telefoane, nervi, resemnare, evadare. Evadare? Alergam in sprint spre vacanta. O saptamana, doua... Pauza de respiratie. Niciodata detasare, insa.  Chiar asa, cand ti-ai inchis ultima data telefonul?(...)
Caram dupa noi -povara grea-glodul prejudecatilor. Gandim...cu viteza gandului. Pierdem esenta, caci niciodata nu avem timp . Citim titluri dar uitam povestile.
Cam sa faci parte din lumea asta, trebuie sa tii pasul cu ea. Asta e pretul pe care il platim cu totii ."

Am primit acest mesaj pe facebook, printre zeci de alte mesaje, intr-o dupa-amiaza calduroasa. La racoarea aerului conditionat, in zgomotul tastelor, cu ochii in laptop, urmarind ora pana la "eliberare", privind, prin ecranul colorat catre lume. Ma grabesc. Am "n" lucruri de facut pe care le bifez automat, mecanic. M-am obisnuit cu stresul, cu situatiile limita, cu oameni grabiti ca si mine. Cati va regasiti?
Timpul liber il fur, cateva ore seara, week-enduri programate, dar insuficiente pentru odihna. Dar pentru suflet? Nu am timp sa ii vad pe cei dragi. Va veni vremea cand va fi prea tarziu...

Dar totusi visez. Si asta sper sa fie scaparea mea. Va spuneam acum ceva timp ca tot crosetez la un vis. Nu am renuntat la el. Ba dimpotriva, este singurul care ma anima si ma scoate din rutina, din apatie. Visez si asta ma face sa nu ma descurajez.
Iar visul meu implica liniste, tihna, munca, istovitoare dar creativa si ..."hranitoare" pentru suflet. Visul meu este gasirea echilibrului si reteta unei vieti simple la oras
Am invatat ca pasii marunti sunt cei mai eficienti, sunt cei ce nu iti rapesc bucuria. Goana, graba, termenele sapa incet-incet in suflet si in viata.
Asadar dragele mele, nu am disparut. Si nu am renuntat la visul meu. Abia astept sa vina ziua cand vi-l voi dezvalui. Pana atunci, invat din nou sa respir. Fara graba. Iar daca viata mi-o ia inainte si lumea se invarte mai repede decat pot eu urmari, voi invata sa nu o mai urmaresc. Ma voi intoarce catre inocenta, catre simplitate si sper ca ma voi castiga pe mine mie.
Si va invit si pe voi la un exercitiu simplu. Intr-un moment de respiro, acasa, in parc, undeva unde va relaxati, inchideti ochii, respirati adanc si lasati grijile deoparte. Apoi sunati pe cineva drag si acordati-i timp. Asculati, dar ascultati cu drag persoana de la celalat capat iar la sfarsit multumiti-i. Sentimentul pe care il veti avea va fi de nepretuit.
Va doresc zile senine sufleteste, zile cu zambete, cu dragoste si vise implinite!

luni, 11 august 2014

Astazi iubesc oamenii

Astazi iubesc oamenii.
...pe curierul centrului vechi care ma saluta zgomotos din capul strazii dimineata.
...pe colega mea hiperaglomerata dar cu voie buna molipsitoare.
...pe "dl cu facturi" care mi-a remarcat oja roz "aducatoare de spor"
...pe clientul "fastacios" care abia astepta sa iasa din agentie
...pe vanzatorul de carti picat din luna.

Azi iubesc oamenii. Uneori oamenii ne testeaza rabdarea pana la limite. Dar probabil si noi o testam pe a altora.
Pana maine, iubesc. Restul e poveste :)