Cand am ales aceasta carte, m-am gandit sa fie ceva in franceza ca sa mai exersez limba si poate sa imi faca si placere sa o citesc. Nu ma asteptam in schimb sa gasesc o naratiune atat de senina, de o simplitate si aparenta naivitate delicioase.
Cartea e o poezie, decorul este o frumoasa coasta scaldata in soare din Sardinia, iar totul este povestit prin ochii unei adolescente de 14 ani fascinata de Madame. Madame locuieste intr-una din cele mai frumoase case de pe coasta si este tinta criticilor vecinilor pentru simplul fapt ca nu doreste sa vanda casa sa unor investitori ce ar dori sa transforme zona intr-o statiune de lux.
Povestea in sine este statica dar cartea te rasplateste cu fragmente de neasteptata profunzime:
"Tant que le Seigneur nous garde en ce monde, cela signifie qu'il ya a une raison. Et puis, nous ne sommes pas sur cette terre pour etre heureux, mais pour une raison connue de Dieu seul. Il faut vivre, c'est tout, et prendre ce qui vient. Se braquer sur le bonheur est signe d'orgueil et d'ingratitude."
<<Atata vreme cat Domnul ne tine in aceasta lume, inseamna ca trebuie sa existe un motiv. Si apoi, noi nu suntem pe acest pamant pentru a fi fericiti, ci pentru un scop cunoscut doar de Dumnezeu. Trebuie sa traim, asta e tot, si sa lasam viata sa isi urmeze cursul. A te agata cu disperare de fericire este semn de orgoliu si ingratitudine.>>
Cartea aceasta a fost perfecta pentru zilele senine de la malul Marii Rosii. Usoara, diafana, neasteptata.
Cu acestea in gand, inchei pe notele unei melodii pe care o ador:
Zile frumoase sa aveti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu