Initial am vrut sa pun titlul postarii: "Despre indiferenta ca si crima" dar apoi m-am gandit sa nu fiu din start acuzatoare, sa detaliez ce am de spus si sa trageti voi concluziile.
Aseara am asistat la o scena care m-a tulburat. Statia de unde iau eu autobuzul catre casa este si statie de microbuze care merg pana in Bragadiru -oras. Aici, o familie (parintii si 2 fete de 7-9 ani) cu ceva sacose de cumparaturi astepta un astfel de microbuz. De regula aceste microbuze vin destul de pline din Bucuresti dar tot mai este loc sa mai urce lumea si din statia aceasta. Ei bine, vine primul microbuz...lumea se ingramadeste, isi da coate, una din fetite reuseste sa urce, dar ceilalti nu mai au loc si trebuie sa coboare. Al doilea microbuz la fel..urca una din fetite si mama, dar nu reusesc sa urce si tatal si cealalta fata, sunt nevoiti sa coboare, al treilea microbuz la fel...si asta in conditiile in care lumea se ingramadea peste ei, ii despartea, total indiferenta, cu o incrancenare de a se urca in fata. Problema nu era ca nu mai veneau microbuze, puteai sa il astepti pe urmatorul, problema era ca in niciun microbuz nimeni nu i-a lasat sa se urce toti 4. A fost o scena care m-a intristat teribil, mai ales sa il privesc pe tata trist ca nu poate sa controleze situatia. Dar eu imi amintesc cand eram mica si trebuia sa luam autobuzul catre
bunici ca lumea mereu ne facea loc mie si mamei pentru ca eram copil si
tot timpul familiile cu copii aveau prioritate. Cand s-a pierdut aceasta
ratiune?
La cate astfel de scene nu suntem martori? O colega imi povestea o intamplare de acum cateva zile din tramvai, cand o fata era hartuita de un individ sa ii dea bani si nimeni nu intervenea, baieti, barbati priveau indiferenti si isi vedeau de treaba lor. Colega mea i-a dat 5 lei ca sa o lase in pace pentru ca nu mai suporta scena. Sunt multe astfel de scene in jurul nostru. Unele le aflam la stiri si ni se pare incredibil cum lucruri oribile se intampla atat de aproape de noi, altele nu ni se par atat de grave, cum a fost cazul familiei despre care am povestit eu. Ce s-a intamplat de lumea este atat de incrancenata, atat de oarba si egoista pana la urma?
As fi vrut sa va inveselesc ziua cu ceva frumos dar poate uneori trebuie sa atragem atentia asupra unor astfel de lucruri pentru a incerca sa schimbam ceva in bine.
Sa aveti zile pline de optimism, intamplari si oameni mai frumosi!
Imi pare rau pentru familia cu doi copii ...
RăspundețiȘtergereFiecare vrea sa ajunga cat mai repede acasa sau unde are treaba si ... nu e dispus sa cedeze locul! :-s
Dimineata, cand plec la serviciu, daca vreau sa prind loc in autobuz fara sa ma bat pentru el ;)) trebuie sa plec cu o jumatate de ora mai devreme decat ar trebui. Ajung la serviciu mult mai devreme, cu ochii carpiti de somn, dar e bine asa. Daca n-as avea de mers peste 4 km pana la serviciu, chiar as merge pe jos.
Nu stiu de ce oamenii sunt incrancenati si egoisti .... poate din cauza greutatilor, a saraciei, a frustrarilor, situatiei politice, taxelor, etc, pe scurt: din cauza vietii grele pe care o duc ... Nu e o scuza, dar eu stiu, poate e o explicatie.
Eu cred ca sunt egoisti si din cauza stirilor astora de la televizor... Cand vezi toate grozaviile in fiecare zi, parca nimic nu ti se mai pare deosebit. Vorbesc, evident, la modul general.
RăspundețiȘtergereEu am o amintire din epoca dinainte.... Cred ca aveam 4 sau 5 ani, am stat cu mama la coada la portocale, cred ca ore bune. Mama tot imi spunea ca daca stau si eu, o sa luam mai multe portocale (se dadeau pe persoana). Cand a ajuns coada la noi, portocalele s-au terminat. Am inceput sa plang, iar mama a rugat-o pe doamna din fata sa ne lase si noua o singura portocala. Doamna nu spunea nimic, eu plangeam, mama a scos 100 de lei (si erau bani atunci) si i-a spus ca ii da 100 de lei pe o singura portocala. Doamna a plecat. Vanzatoarea a vazut scena si i-a spus mamei ca imi da ea o portocala din portia ei. Dar a luat si banii. Imi aduc aminte si acum ce fericita am fost in drum spre casa, cu portocala in mana... Probabil ca mama nu a regretat nicio secunda ca a dat 100 de lei pe o portocala, dar ma gandesc ca toata criza aia de alimente dezumaniza oamenii, poate in alt sens decat sunt astazi, dar o facea.
Sint sigura ca, in timp ce asteptau microbuzul, nici macar nu au observat ca este o familia cu copii in statie. Parca traim intr-o lume de vis, hipnotizati, grabiti sa ajungem la casa si familia noastra. Nu mai vedem nimic in jur, nu mai auzim cind ne striga cineva sau trecem nepasatori pe linga scene la care ar trebui sa luam atitudine.
RăspundețiȘtergereChiar nu stiu ce se intimpla cu noi. O fi de vina televizorul, educatia, stresul? Ori chiar ne e frica sa intervenim, tot pentru ca am vazut prea multe la stiri! Cei din tramvai sigur si-au imaginat ca trebuie sa fie o inscenare. Sint unii care se ocupa cu asa ceva pentru a distrage atentia, in timp ce altii fura. Cred ca avem nevoie de ceva sa putem face diferenta intre ce vedem pe sticla (de cele mai multe ori exagerat de dragul audientei) si ceea ce se intimpla cu adevarat!