joi, 8 noiembrie 2012

Lucrurile importante

Navigam in viata avand diferite repere catre tintele pe care ni le propunem. De multe ori portul in care ajungem e doar o escala iar drumul continua. Alteori ne propunem o destinatie iar marea ne e potrivnica si ajungem in final altundeva... Drumul nostru spune multe despre cum suntem noi ca si navigatori. Suntem facuti sa fim capitani sau simpli marinari? Suntem dispusi la sacrificii pentru a ajunge unde ne dorim sau lasam valurile sa ne poarte? Stim sa ne planuim calatoria? Suntem pregatiti pentru neprevazut? Pentru piedici?

Uitandu-ma in urma, lucrurile care "mi-au iesit" in viata sunt cele pe care le-am premeditat si cele pentru care am muncit. Nu pot totusi sa nu observ ca sunt persoane carora lucurile "li se aranjeaza" pur si simplu, usor, fara mari eforturi. Sunt poate norocosi, dar cati sunt? Tot viata m-a invatat sa nu invidiez pe unul sau pe altul pentru ca nu stii de fapt ce ascunde aparenta de a le avea pe toate. De cate ori cad in pacatul de  " a ma uita in ograda celuilalt" imi aduc aminte de lectiile pe care le-am aflat.

Concluzia pe care incerc sa o invat eu personal este ca daca vrei sa iti iasa ceva in viata, trebuie sa muncesti pentru a reusi. Si sa iti planuiesti. Cel mai important lucru insa in tot acest demers este sa iti dai seama ce iti doresti si daca acel ceva ti se potriveste. Trebuie sa iti pui intrebarile " Ce imi place sa fac? si Ce stiu sa fac?" si sa fii sincer/a cu tine aici. Multi poate si-ar dori sa fie sefi. Dar ar fi oare buni lideri? Ar fi confortabili cu postul de sefi? E doar un exemplu dar unul care ma sacaie de ceva timp...
Personal, in acest moment trebuie sa imi dau seama daca portul in care am ajuns este portul dorit sau doar o escala... Dar daca este o escala, de fapt, unde vreau sa ajung?

Mai jos este coloana sonora a filmului " Never Let Me Go". Filmul transmite un mesaj ce pare exact opus a ceea ce am expus eu mai sus. Este despre destinul implacabil, pe care nu il poti schimba, si pe care omul, oricat se zbate sa il evite, ajunge sa il imbratisezein mod voit sau nu.
Si atunci, ma intreb... daca toate stradania, tot efortul nostru si mai ales intamplarea ne duc catre un destin care ne-a fost deja dat?


Un comentariu:

  1. nu cred ca exista destin, fiindca destinul anuleaza libertatea omului.Nimic nu e implacabil si de neschimbat!trebuie sa visam intai, sa ne rugam si sa ne luptam!si, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom reusi in orice lucru bun!

    RăspundețiȘtergere