Intrebare

De cand eram mica imi doresc pisica. Tata a fost insa categoric impotriva si am avut un hamster :)  De atunci am zis, ca atunci cand voi fi la casa mea voi avea clar un pisic.
Intr-un fel renuntasem la ideea aceasta, gandindu-ma ca stau la bloc, S m-a convins ca nu ar fi o idee prea buna sa ne luam acum o pisica. De curand insa unele intamplari (mi s-a frant inima cand am vazut doi pisoi abandonati pentru care nu am putut face nimic....)  mi-au readus in minte aceasta idee.
Intrebarea mea este...si va rog sa imi spuneti parerea voastra sincera dar mai ales daca aveti experienta unei pisici la bloc va rog sa mi-o impartasiti....se poate creste o pisica in apartament?
Datele problemei sunt urmatoarele:
1.apartamentul meu este la etajul 4 deci pisicuta nu prea ar iesi decat pe terasa (si probabil pe terasele vecinilor...terasele comunica pe balustrada)
2. amandoi avem serviciu cu un program destul de incarcat
3. imi doresc foarte mult sa iau o pisica abandonata, care are nevoie de un camin
 
S a inteles dorinta mea si e dispus sa luam o pisicuta ca sa ma vada impacata. Responsabilitatea este deci a mea si vreau sa fiu sigura. Nu imi doresc sa fiu egoista, vreau sa stiu ca si  pisica va fi ok.
Uff...e o dilema pentru mine, voi ce ziceti?

Din casa bunicilor

Este ceva sfant in casa bunicilor. O tihna si un rost in toate. Si toate sunt catre Dumnezeu, nimic nu se face fara El.
Icoana veche vegheaza dinspre Rasarit. Senina. Impacata. In casa bunicilor este pace si rugaciune. Bunicii se roaga pentru cei ce nu sunt langa ei, pentru noi, cei plecati departe, pentru vii dar si pentru morti. La masa bunicilor fiecare isi are locul sau in fapt sau in amintire.
Soarele se culca devreme la tara. Ziua e scurta dar plina. Copilul de altadata paseste acum timid, inima lui recunoaste locurile unde dragostea l-a intremat si l-a facut sa rasara ca vlastar tanar. Si a crescut. Dar arborele nu uita firul ierbii. El stie.
In biserica din sat sunt doar batrani. Parintele predica frumos iar lumea il asculta. Sfintii te privesc din picturi dar nu sunt severi ca cei de la oras. Sunt blanzi. Te mangaie. Se bucura ca te-ai intors. In Casa Domnului este pace si intelegere. Sfintii nu cer averi. Cer amintire iar lumea la sat are amintire. Nu fuge in graba.

In casa bunicilor se vegheaza. La binele copiilor, la lumina din candela, la icoane. In casa bunicilor sunt multe amintiri. Aduna Doamne amintirile si rasplateste-i pe bunici, pentru ca invaturile si dragostea lor sunt mai sfinte decat orice pe lumea aceasta. 

Seri de toamna si memoriile unei Regine

Dragele mele, scrisul pe blog a devenit pentru mine ca o confesiune. O particica din mine e aici cu voi si imi e drag sa impartasesc pe aceasta bucatica de hartie virtuala pasiunile mele, convingerile, parerile.
Acum e toamna, e vremea cand ne intoarcem catre casa, catre camin, e timpul meu favorit. Si lecturile din aceasta perioada sunt altfel, mai nostalgice.
Ce ar putea fi mai placut de citit langa o cana de ceai, cand afara cerul e tulbure si vantul bate zburdalnic, decat o carte despre regalitate, despre printi si printese, regi si regine ce au fost printre noi si si-au pus amprenta asupra istoriei noastre. Toamna e un moment potrivit pentru a rascoli trecutul, nu credeti?
"Capitole tarzii din viata mea- Memorii redescoperite" a Reginei Maria este o carte pe care v-o recomand cu caldura, are acea candoare si intelepciune dupa care tanjim de multe ori, o carte care te intoarce in alte timpuri, in vremuri "altfel".
Si nu pot sa va invit sa o cititi fara sa va "citesc" cateva franturi:

"Viata este un imens mozaic facut din bucatele marunte: la inceput suntem prea putin interesati de model, ci doar de placerea alcatuirii lui si ne impacientam la fiecare obstacol (...) Apoi vine si un moment cant toate piesele isi gasesc locul potrivit in mozaic si deodata este complet, in fata ochilor nostri, ca o pictura- ne uitam mirati -  si intelegem."

Va doresc seri inspirate si linistite!

De ce iubesc toamna

Toamna nu a fost dintotdeauna anotimpul meu preferat. Imi placeau toate in egala masura, fiecare cu schimbarile sale, cu activitatile respective. Lucrurile erau mai clare cand eram copil: vara = vacanta, toamna = inceputul scolii, iarna= sarbatori, primavara = 8 martie, flori si ghiocei.
Schimbarea majora a venit odata ce am inceput sa lucrez iar vara s-a transformat in munca stresanta, fara posibilitate de concedii sau week-enduri prelungite, zile nesfarsite, obositoare. Asta e si motivul pentru care vara cred ca nici nu prea m-am mai regasit pe blog, eu pe mine, in inspiratie.
De cativa ani toamna vine ca o binecuvantare .. Desi ziua se scurteaza, diminetile sunt mai reci, la fel si noptile, natura se schimba iar unii ar spune ca toamna e chiar trista, pentru mine toamna inseamna o gura de aer proaspat.
Cele mai frumoase concedii au fost in octombrie, in Maramures sau Bucovina, cand ne trezeam zgribuliti si beam cafeaua pe vreo terasa la pensiuni, cu mainile reci pe cana fierbinte, cu un plover imbracat aiurea, simtind racoarea diminetii pe pleoapele grele. Toamna si soarele e altfel, si cerul. Voronetul toamna, albastrul picturilor, pe albastrul limpede al cerului, dealurile domoale din Bucovina, imbracate in nuante de rosu si galben si libertatea de miscare.

Dar...lasand nostalgia la o parte, acum, cu primele zile mai racoroase ma simt si eu mai libera si inspirata sa reiau activitatea pe blog. Asa ca va spun "Bine v-am regasit!", sa avem o toamna frumoasa, prospera si plina de idei creatoare.

In ton cu noul sezon  e si hainuta noua, sper sa va placa! :)

Pauza

Simt nevoia de o pauza si voi lipsi o vreme din lumea virtuala.
Va doresc un sfarsit de vara racoros si odihnitor si sper sa revin curand.

Despre cum putem avea acces la alimente sanatoase 2

Vorbeam mai demult, pe cand detaliam conceptul ingridian "in afara societatii" despre importanta unei alimentatii sanatoase si a evitarii consumatorismului.
Spuneam pe atunci ca ASAT, despre care am mai scris aici, este o solutie pentru cei care traiesc la oras si isi doresc sa stie ce pun in farfurie, ca sa o spun pe aia dreapta.
Pe langa asta, de ceva timp, tot am urmarit cu interes blogul Iulianei pe care multi dintre voi sunt sigura ca il cunoasteti. Este "Bucuresteni mutati la sat". Pe langa modul savuros de a povesti al autoarei sale care mie imi inveseleste multe dimineti, si pe langa matucele cele dragalase din pozele ei, am apreciat faptul ca Iuliana si sotul ei Lucian, s-au apucat sa produca Bio, cu cap si responsabilitate.
Asa ca la invitatia de pe blogul ei de a cumpara produse din gospodaria proprie si din gospodarii de incredere din satul lor, am raspuns cu multa incredere.
Cum sta treaba? Joi ii transmit Iulianei pe mail lista de dorinte iar sambata de dimineata, fara intarziere, Lucian imi aduce acasa cosul cu bunatati, proaspete ca din gradina bunicii.
Ei bine, se simte. Pe langa confortul mental ca mananci ceva ce nu a fost bombardat cu chimicale, si gusut este unul autentic. rosiile sunt dulci si parfumate, ouale galbene de tara, branza proaspata si buuna.
Deja sambata dimineata nu mai mancam pana nu vine Lucian sa facem o omleta din produsele proaspete pe care le aduce :)
Si ca sa ma laud putin si sa ii laud si pe ei pentru ca merita! am facut o poza cu bunatatile de azi :
-oua, rosii, branza, miere, rosii mici- cred ca-s cherry, oricum foarte dulci si bune (multumesc, Iuliana!), si ardei extrem de simpatici, cum le-a spus S, "ardei grasuti"

Asadar se poate. Si ii felicit pe cei doi pentru faptul ca au avut curajul de a produce bio cand in jurul lor toata lumea gaseste solutii doar in chimicale. Ar trebui sa fie un exemplu pentru multi.

Dar ce mai...mi s-a facut iar pofta de o rosie :) .

Sa aveti o dupa-amiaza placuta si o seara relaxanta!

Despre Romania, despre cine suntem si datoria noastra

Am lipsit si mi-a fost dor. Au fost zile nebune de munca dar si de relaxare, am fost la munte, a fost superb! (voi reveni cu un articol despre o statiune pe care parca am vazut-o abia acum pentru prima oara- asa ca stati aproape! ).

Astazi as vrea sa va povestesc despre cum vad eu dragostea de tara. Poate parea putin un cliseu, sau un subiect desuet mai ales pentru tinerii de astazi. Ei bine eu nu consider asa.
Zilele trecute am avut o discutie cu o persoana apropiata care m-a intrebat contrariata de ce nu emigrez. Cu doua limbi straine, experienta in turism as putea foarte lejer sa imi gasesc de munca in Franta, Italia sau orice alta tara, chiar Canada!
I-am spus ca nici nu ma gandesc la asta, pentru mine ideea de emigrare nu intra in calculele de viitor. Da, as putea sa plec dar de ce as face-o?  Pentru bani? pentru un trai mai bun? Pentru un sistem mai bun de sanatate, sau de educatie pentru viitorii mei copii? Da, sunt multe plusuri, strainatatea ne apare ca un miraj in care toate problemele noastre s-ar rezolva. Dar nu as putea pleca pentru ca as lasa in urma....

* O tara minunata. Nu, nu e doar un fel de a spune. Romania chiar este o tara splendida care inca si-a pastrat candoarea si inocenta in multe zone. In 2011 am reusit impreuna cu S si magarusul din dotare :) sa facem un tur al tarii...Bucovina, Maramures, Apuseni, orasele din Transilvania. Pentru mine a fost o experienta deosebita ce a intrecut in sentimente excursiile in Grecia, Turcia, Egipt, Bulgaria. In Romania am avut sentimentul apartenentei si am descoperit locuri deosebite, neasteptate. Eu sunt sigura ca multi care se lauda cu excursii in nenumarate tari, nu au vizitat nici macar 20% din tarisoara aceasta frumoasa.
Probabil multe dintre voi o cunoasteti pe Magda Savuica si ale ei "273 de locuri pe care sa le vezi inainte sa pleci din Romania". Daca nu, o puteti urmari aici . Ceea ce a reusit Magda este de laudat, a strans laolalta fotografii cu bijuteriile tarii noastre, uneori insotite de versuri ale poetilor romani si a reusit astfel sa stranga o comunitate a iubitorilor de tara.

* Un loc in care ma simt acasa. Aici sunt acasa. Aici sunt parintii mei, bunicii mei, constiinta mea este adanc ancorata in pamantul acesta. Aici l-am aflat pe Dumnezeu, aici am locusorul meu, casuta mea, aici visez. Da, ar spune cineva, locul poti sa ti-l gasesti si in alta parte. Dar daca toti am gandi asa, daca toti tinerii care am fi capabili sa facem ceva, sa incropim aici un viitor, daca toti am pleca, ce s-ar alege de tara aceasta? Suntem datori, pentru faptul ca ne-a format, sa ii intoarcem recunostiinta si sa o ajutam sa fie bine. Suntem datori pentru asta parintilor, bunicilor si parintilor bunicilor nostri. Au fost vremuri mult mai grele decat cele pe care le traim noi acum, au fost razboaie, a fost foamete dar ei au dus mai departe traditiile si invataturile stramosilor si le suntem datori pentru asta printr-o dragoste neconditionata.

* Un loc cu oameni frumosi. Da, sunt oameni si oameni. Dar acestia sunt peste tot. Spuneti-mi mie daca la Paris sau Londra sunt doar oameni civilizati si va voi spune ca nu este asa. Este valabil cred pentru toata lumea. Trebuie sa privim in jur cu sufletul deschis si daca vom cauta oameni frumosi aici in Romania ii vom gasi. Numai printre cititoarele blogului sunt destule :) si va multumesc ca m-ati gasit si v-am gasit pentru ca sa mi se confirme credinta in oameni.

*Traditii vechi pastrate cu sfintenie. Traditiile noastre sunt frumoase. Vin strainii sa ni le admire, participa la nuntile noastre ca la un spectacol. Observ cu bucurie ca au inceput incet-incet tinerii sa acorde traditiilor si portului romanesc atentia pe care o merita. Iia romaneasca isi recastiga locul in garderoba tinerelor, unde pui ca avem si o zi dedicata acestei piese vestimentare pur romanesti, pe 24 iunie. Felicitari pentru cei care au initiat acest proiect si care l-au facut cunoscut intregii lumi.

Sunt multe, multe lucruri pe care as putea si as vrea sa le spun...Dar cred ca mai am suficient material pentru inca o postare sau doua asa ca voi reveni.

Pana atunci, as vrea sa va invit sa vizitati un proiect mai vechi de al meu pe care ma gandesc sa il reanimez. Am vrut sa fac un mini-ghid al Romaniei. La momentul respectiv nu am reusit sa scriu decat cateva articole dar cred ca voi reincepe sa ii acord mai multa atentie .

Cititi despre proiectul meu aici:
100Great Things about Romania

Voi ce ziceti?