Dumnezeu ne-a dat ochi sa privim in jur si minte sa intelegem

Avem prejudecati. Vrem nu vrem, punem etichete fara sa cunoastem, fara sa fi incercat macar sa cunoastem.


Acum cateva luni (era iarna) au intrat in agentia noastra un batran cu un baiat la vreo 11-12 ani, aratand foarte saracacios. Ca sa intelegeti contextul, sediul nostru este in centrul capitalei si intra multi cersetori, tiganusi etc, multi purtandu-se chiar urat daca nu le dam bani. Ceea ce poate fi destul de agasant si descurajant.
La prima impresie, noi din agentie, am crezut ca cei doi venisera se cerseasca. Erau murdarei, imbracati prost si primul instinct a fost nici sa nu ascultam ce au de zis iar un coleg chiar s-a ridicat sa ii pofteasca afara.  La care, intamplator, am auzit ce  vroiau de fapt. Vroiau sa le incarcam telefonul. Batranul vorbea incet, umil. Era iarna afara, frig. Ne-a spus ca asteapta afara, ca ii e rusine sa stea inauntru. Pur si simplu ne-adezarmat. Acest om sarac, umil nu vroia de la noi nimic, decat sa ii incarcam telefonul.
Desigur, i-am luat telefonul si l-am incarcat iar el s-a intors peste cateva ore si a venit sa-l ia multumindu-ne. Iar nu a cerut nimic.
Povestea cu incarcatul telefonului s-a mai repetat de cateva ori. Vine ori singur, ori cu baiatul. Noi il primim de fiecare data. De fiecare data vorbeste frumos, nu vrea sa stea inauntru, ba chiar se sfieste sa intre si trebuie sa iesim una din noi sa i-l dam cand il vedem la usa (avem usa si geamuri de sticla mari, se vede tot afara). Ne-am obisnuit cu el. Nu vine des, o data la cateva saptamani. I-am  mai noi cate o ciocolata pentru baiat si mereu a primit bucuros.
Acum, imediat ce ne-am intors din vacanta de Paste, batranul a revenit. A vrut doar sa ne ureze "Hristos a inviat!" si mi-a spus ca nu are pe nimeni prin Bucuresti si a vrut sa spuna si el cuiva. M-a induiosat foarte mult si primul lucru care mi-a venit in gand a fost sa ii ofer ceva, sa fie si pentru el Pastele. I-am luat un cozonac si ceva fructe si cum l-am vazut, a doua zi, i le-am oferit. Mi-a urat viata lunga si am vazut ca s-a bucurat, i-am spus sa mai treaca pe la noi, apoi s-a indepartat incet si discret, asa cum a venit. Mai trece uneori prin fata agentiei iar zilele trecute ne-a facut din mana.
Nu stiu care este povestea lui. Sunt sigura ca este una trista. Am ales sa scriu despre el (nici macar nu stiu cum il cheama) pentru ca desi este un om sarac, se vede de la tara, are o modestie, sfiala si demnitate pe care rar le intalnesti. Ma bucur ca il cunosc, si ma bucur ca sunt o persoana pe care el o cunoaste in acest oras mare.
Rar privim cu atentie in jur si cand o facem, punem etichete. Dar Dumnezeu ne-a dat ochi sa privim si minte sa intelegem. Daca am face asta, ar fi o lume mai buna.

Zile frumoase sa aveti!