miercuri, 19 februarie 2014

Povestea ei

O cunoasteti deja din postarea anterioara pe Mitzuska, pisicuta ce a poposit in casa noastra.
Mitzuska a fost un cadou pe care prietenii mei stiau ca mi-l doresc si au aranjat lucrurile astfel incat sa o primesc ca pe o surpriza. Si ce surpriza!
Imi doream foarte mult o pisicuta salvata, pentru ca  sunt foarte multe care au nevoie de ajutor. De exemplu, Mitzuska mea a fost salvata de langa un santier, iarna, din frig. Fusese lasata acolo desi afara era ianuarie si era un frig de inghetau pietrele, pe un drum pe care masinile trec in goana. O pazea un...catel maidanez, in acel mod inexplicabil in care animalele au grija unele de altele dincolo de rasa, dincolo de specie, doar pentru ca inteleg altfel decat noi ce inseamna sa fii vulnerabil si fara ajutor.
Dar Mitzuska mea a avut noroc sa treaca pe acolo o fata cu suflet care a luat-o si a dus-o acasa. Mitzuska a fost salvata. Si a inflorit. Cand s-a mai intremat, fata cea buna a pus-o pe facebook pentru adoptie. Nu putea sa o pastreze intrucat mai avea alte pisicute si deja era aglomeratie :).
Frumusete naturala, Mitzuska a atras atentia prietenei mele si uite asa, cand mi-a aratat-o a fost dragoste la prima vedere si am stiut ca ea e!
O pisicuta care ar fi pierit daca nu i s-ar fi dat o sansa, care ar fi ramas acolo in frig pe marginea drumului daca fata cea buna si-ar fi cumparat o pisicuta de rasa de la magazin, daca nu ar fi vrut sa se complice cu o puricoasa de la margine de drum.
Mitzuska mea s-a acomodat foarte bine cu traiul bun :), cu litiera, mancarea de pisici, picaturile de imunitate. E cuminte cand plecam de acasa, e dragastoasa cand ajungem acasa, e pupacioasa si ascultatoare. E pisica, poate va face vreodata vreo nazbatie, dar e o pisicuta ce a primit o sansa, un ghemotoc de viata si ma bucur ca pot avea grija de ea, iar ea ma resplateste cu varf si indesat cu dragalaseniile ei.

Ce vroiam eu sa spun de fapt in toata povestea cred ca v-ati dat seama :). Daca veti vrea vreun animalut vreodata, adoptati! Sunt atatea sufletele ce merita o sansa si adoptand ii incurajam pe salvatorii lor sa ajute si alte animalute. Altfel, poate Mitzuska mea nu ar fi primit o sansa...


O zi frumoasa si binecuvantata sa aveti!

9 comentarii:

  1. Chiar imi doream sa-i aflu povestea! Draga de ea, chiar ca a avut noroc! Si in ce casuta a ajuns!!! Dupa cite o fi indurat merita!

    Ce frumoasa e! Zici ca are ochelari de soare! Fatzuca e chiar simetrica!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da! are fatuca foarte dragalasa, cu nasucul roz si ochisorii cu ochelari, e o figura!

      Ștergere
  2. Draga mea...cam asa eram eu cand ma duceam la intalnirile cu parintii care doresc sa adopte, incercam sa le explic ca si copiii peste 2 ani merita o sansa... Si eu am salvat pisicute, dar, in afara de Shuba (care e de la crescator ce e drept) pe restul le-am plasat de obicei la bunici sau la alte persoane care stateau la casa, la un moment dat o prietena de cate ori raspundea la telefon incepea "sper ca nu mai ai vreun caine sa-mi aduci" :)). Bunicii mei au acum un pisoi Nicusor pe care l-am scos dintr-un cavou (a fost oleaca de munca cu nisite rangi sa dam piatra la o parte), avea atat de multi purici cand l-am bagat sub dus incepusera sa se urce pe mine ca furnicile. Eu sincer mi l-am dorit pe Shuba...pentru ca nu se freaca de picioarele mele cand vin acasa sau cand vrea ceva, asta a fost principalul motiv, dar, de rasa sau fara rasa animalutele ne infrumuseteaza viata:) si ne fac sa zambim mai des...

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos finalizata povestea Mitzushkai...am descoperit si eu recent cata bucurie iti aduce un pisoi in suflet si in casa. Tot adoptat este si al meu, dar din pacate nu ii cunosc povestea.

    Sa va continuati adaptarea si sa va infrumuseteze viata in continuare ca tare frumoasa este ea asa cu masca venetiata pe ochi!

    RăspundețiȘtergere
  4. Mitzuska e o frumoasa si jumatate! De fapt e si frumoasa, si norocoasa :)

    RăspundețiȘtergere
  5. E chiar frumoasă Mitzushka! Şi are o poveste uşor tristă până la momentul întâlnirii de lângă şantier. Sunt convinsă că o să fie bucuria voastră şi că o s-o iubiţi mult, cu potenţialele pozne cu tot! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Ma bucur ca acum sunteti fericite amandoua :*

    RăspundețiȘtergere
  7. Animalele 'maidaneze' sunt mult mai iubitoare si recunoscatoare decat cele de rasa, ai sa vezi, o sa-ti arate Mitzuska mereu.

    RăspundețiȘtergere
  8. sa va traisca :) este frumoasa - foc :) va felicit ca ati salvat un sufletel :) este mare, mare lucru...

    RăspundețiȘtergere