marți, 4 decembrie 2012

Despre simplitate

Si totusi lucrurile nu ne fac mai fericiti...asta cugetam eu mai devreme analizand un lung sir de "vreau", "pot/ nu pot",  "imi trebuie (?)".
In preajma sarbatorilor suntem parca mai tentati sa cumparam. Parca toate ofertele sunt mai interesante, promotionale, parca nici asta nu ar strica, nici cealalta, cumperi in plus ca "poate-ti trebuie" sau daca nu, gasesti cui sa faci cadou. A nu se intelege gresit, bineinteles ca e frumos sa daruiesti dar nu mi se pare normal ca simplul gest de a oferi sa devina o corvoada sau un stres. Unde mai e atunci bucuria?

In alta ordine de idei, tot ceea ce consumam trebuie platit, deci trebuie sa castigam. Acum, oamenii sunt diferiti, au stiluri de viata diferite si trebuie sa intretina anumite standarde. Desi paradoxal, eu cred ca putem pune egal intre nevoia unui om amarat de a-si asigura hrana si "nevoia" unui om bogat de a-si petrece de exemplu, revelionul intr-o locatie selecta. Cu cat veniturile individului cresc, cu atat si nevoile si dorintele sale vor creste, cu atat va vrea mai mult. Si atunci ce face? Munceste mai mult ca sa castige mai mult, este din ce in ce mai stresat (pentru ca slujbele bine remunerate vin de obicei si cu responsabilitati destul de presante) pentru a-si hrani orgoliul si stilul de viata. Daca l-ai intreba pe un director de banca daca ar putea trai cu mai putin de o mie de euro, sunt sigura ca ti-ar spune ca nu (motive: rate la casa, vacanta, taxa la gradinita/scoala privata a copiilor etc).
In fapt, noi nu avem nevoie de atatea lucruri. Dumnezeu ne-a dat tot ceea ce ne trebuie: pamant pe care sa ne cultivam hrana, animale care sa ne ajute in munca si care ne si imbraca si hranesc, paduri din care sa ne construim casele. Dumnezeu ne-a dat ziua sa ne bucuram de ea, rasaritul e o minune in fiecare zi, la fel ca si apusul si totusi, cati din corporatistii inchisi in birouri le vad zilnic?
Ajung la intrebarea : pentru ce muncim? De unde nevoia aceasta de a avea mai mult? De ce este atat de greu sa ne desprindem de ceea ce asteapta societatea de la noi? Nu pot decat sa cred ca ne autodistrugem voluntar iar societatea noastra ne impinge catre asta. Reclamele ne vand produse dar de fapt ne cumpara frumos libertatea.
Bun, si am consitentizat asta. Sunt dispusa sa las totul si sa ma mut la tara unde as avea toate bucuriile unei vieti simple? Nu, pentru ca sunt multe indatoriri sociale si familiale care eu consider ca nu ma lasa sa fac asta (dezamagirea parintilor, parerea prietenilor si mai ales vointa sotului).
Si atunci, ce facem? Tema de meditare.

La final, va las sa savurati cateva fotografii care pentru mine descriu exact viata simpla pe care mi-as dori-o. .Mai multe gasiti pe blogul lor: http://chatamagoda.blogspot.ro/






5 comentarii:

  1. Superbe fotografiile! Viata este si asa cum ne-o facem!

    RăspundețiȘtergere
  2. ei, nu e asa simplu sa traiesti simplu :)). Eu cred ca se poate duce o viata simpla oriunde, nu e neaparat sa ne mutam la tara. Dar, in general, cred ca sufletul uman tanjeste dupa natura.Eu ma simt efectiv alt om cand am pamantul sub picioare, as sta sa privesc la nesfarsit campia verde, o planta cum creste, samd.. eu N-as renunta la un vis doar ca sa nu-i dezamagesc pe altii. Trebuie sa credem in noi si in visele noastre,si sa ni le urmam, daca sunt reale, indiferent de ceea ce cred altii ca ar fi bine/ar trebui sa facem.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ufff, Irina, ai si tu dreptate :). Scrisesem postarea de mai sus intr-o un moment de stres. Ce e drept, m-a relaxat:))
      Asa e, o viata simpla se poate trai oriunde, pana la urma important e sa il avem pe Dumnezeu in viata noastra si a familiei noastre.

      Ștergere
  3. Depinde,sincer desi e mult de munca...dar in natura si in armonie cu ea, la tara e mult mai bine decat la oras.Pe langa aerul mai curat,iti asiguri singur hrana,ecologica,si poti face troc cu vecinii.La oras in afara de cateva floricele,nu prea ia ce sa-ti produci.Veti zice "cumpar mancare,nu trebuie sa o cultiv eu!"...da,dar muncesti tot in birou sau alergand pe drumuri de oras printre gazele de esapament,si tot mult pentru ca...mancarea nu e chiar ieftina.In afara orasului insa,imibini utilul cu placutul si ai si activitate fizica....te felicit pentru blog,e foarte frumos.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa e dr. Mag, unde pui ca la oras cumperi mancare dar nu stii ce cumperi pentru ca in supermarketuri gasesti alimente importate, pline de chimicale si chiar si cele romanesti au urmat "trendul". Pur si simplu nu stii ce cumperi. Si asta este trist. Am citit despre un proiect interesant : ASAT, voi scrie despre el si pe blog. Din pacate anul acesta timpul nu mi-a permis sa "intru in hora" dar poate la anul.

      Ștergere