E oficial!

Dragele mele, e oficial! M-am mutat in casuta noua. Virtuala de data aceasta :).
Aceasta este surpriza despre care va tot povesteam. Mi-a luat ceva timp, recunosc dar nah! mai bine mai tarziu decat niciodata.

Va invit asadar sa accesati noua mea adresa: www.ingridhome.ro si eventual, daca veti dori, sa o adaugati in blogroll-ul vostru.

Vor mai fi poate unele detalii de pus la punct dar in principiu asta e :).

Dar ce atata vorbarie, hai, intrati, curaj, in Casuta cea noua a lui Ingrid.

De toamna si dor

Sunt zile de toamna, zile de magie, cand natura, inainte sa intre in somnul de iarna, explodeaza in mii de culori si nuante de cald.
Toamna e momentul in care ma intorc in mine, ma redau pe mine mie. Cand incetinesc ritmul si intru in rolul de indragostita. Ziua se scurteaza si incep sa o apreciez, incep sa caut lumina in diversele ei forme, mai mult sau mai putin intensa. Lumina de toamna are in ea blandete si dor.
Toamna ma bucur de fiecare zi cu soare, de fiecare dimineata limpede. Vara credem ca lumina ni se cuvine. Toamna lumina e o rasplata.
Si cum poate fi toamna mai frumos privita daca nu pe panza dealurilor mele dragi de acasa? Si cum poate fi mai frumos traita toamna daca nu iubind?

Chef de viata

Am revenit dintr-o scurta vacanta. Mi-a fost dor de voi, de mine aici :).

Cu drag am citit articolele din blogroll, m-am pus la punct cu noutatile de pe la voi, cele cu care impart spatiul virtual si m-am gandit si la voi cele ce ati poposit in casuta lui Ingrid chiar daca eu “am chiulit” putin :).  Va multumesc pentru vizite!

Si umbland eu prin “vecini” mi-a atras atentia titlul Claudiei care imparte cu noi “Daruri de zi cu zi”. De noi depinde frumosul din viata noastra.   

Dupa o saptamana in care m-am rupt de rutina de zi cu zi, in care am vazut cerul ziua in amiaza mare (marea mea tristete este ca petrec prea mult timp la birou cand este atat de multa viata afara), am ajuns acasa cu un sentiment amestecat. Nu pot spune de tristete. Parca nostalgie si un strop de speranta. 

Iesind din rutina, de pe roata de hamster ce se tot invarte si la care tot alergam de zor, poti vedea cata frumusete este in lume. Si nu ma refer la frumusetea locurilor cat la frumusetea vietii, a clipelor.   

Mi-am dat seama ca, fara sa vreau, uneori  am alunecat in deznadejde, in superficial si m-am indepartat de valorile pe care tot eu mi le-am trasat. Am ales sa ma las influentata si mi-am pierdut calea de multe ori. 

Viata e complicata, e complexa si in niciun caz nu exista viata perfecta. Sunt vremuri bune, sunt vremuri rele. Sunt necazuri ce vin peste noi independent de vointa noastra. Dar in marea majoritate a timpului, viata noastra este suma alegerilor pe care noi le facem. Noi avem puterea de a face viata frumoasa sau dimpotriva. Si aici este miracolul vietii, acesta este marele Dar pe care Dumnezeu ni l-a facut: puterea de a judeca, de a aprecia, de a lua decizii. 

Asadar astazi aleg. Aleg sa vad frumusetea in lucrurile simple.  Aleg simplitatea si dragostea. Si voi incepe prin a fi recunoscatoare pentru ceea ce am acum.

 

Dar oh...e mult de discutat pe marginea subiectului. Si voi mai reveni. Dar pana atunci....CE BINE E ACASA!

 

Scurt preview a ceea ce pun la cale

Ate, dantele, materiale naturale. Asta se petrece in micul atelier al lui Ingrid.

V-am starnit curiozitatea?

Intoarcere la inocenta

"N-am timp! Traim pe fuga, mancam pe fuga, iubim pe fuga, dormim pe fuga. Intre dimineata si seara este sprintul. Ne trezim ca trec anotimpurile peste noi. A propos, este toamna... Anii fug si ei. Ne ardem viata in birouri rigide, in zgomotul tastelor si al aparatelor de aer conditionat, inchisi in calculatoare, despre care ne mintim ca ne-ar fi ferestre spre lume. (...) Discutii, telefoane, nervi, resemnare, evadare. Evadare? Alergam in sprint spre vacanta. O saptamana, doua... Pauza de respiratie. Niciodata detasare, insa.  Chiar asa, cand ti-ai inchis ultima data telefonul?(...)
Caram dupa noi -povara grea-glodul prejudecatilor. Gandim...cu viteza gandului. Pierdem esenta, caci niciodata nu avem timp . Citim titluri dar uitam povestile.
Cam sa faci parte din lumea asta, trebuie sa tii pasul cu ea. Asta e pretul pe care il platim cu totii ."

Am primit acest mesaj pe facebook, printre zeci de alte mesaje, intr-o dupa-amiaza calduroasa. La racoarea aerului conditionat, in zgomotul tastelor, cu ochii in laptop, urmarind ora pana la "eliberare", privind, prin ecranul colorat catre lume. Ma grabesc. Am "n" lucruri de facut pe care le bifez automat, mecanic. M-am obisnuit cu stresul, cu situatiile limita, cu oameni grabiti ca si mine. Cati va regasiti?
Timpul liber il fur, cateva ore seara, week-enduri programate, dar insuficiente pentru odihna. Dar pentru suflet? Nu am timp sa ii vad pe cei dragi. Va veni vremea cand va fi prea tarziu...

Dar totusi visez. Si asta sper sa fie scaparea mea. Va spuneam acum ceva timp ca tot crosetez la un vis. Nu am renuntat la el. Ba dimpotriva, este singurul care ma anima si ma scoate din rutina, din apatie. Visez si asta ma face sa nu ma descurajez.
Iar visul meu implica liniste, tihna, munca, istovitoare dar creativa si ..."hranitoare" pentru suflet. Visul meu este gasirea echilibrului si reteta unei vieti simple la oras. 
Am invatat ca pasii marunti sunt cei mai eficienti, sunt cei ce nu iti rapesc bucuria. Goana, graba, termenele sapa incet-incet in suflet si in viata.
Asadar dragele mele, nu am disparut. Si nu am renuntat la visul meu. Abia astept sa vina ziua cand vi-l voi dezvalui. Pana atunci, invat din nou sa respir. Fara graba. Iar daca viata mi-o ia inainte si lumea se invarte mai repede decat pot eu urmari, voi invata sa nu o mai urmaresc. Ma voi intoarce catre inocenta, catre simplitate si sper ca ma voi castiga pe mine mie.
Si va invit si pe voi la un exercitiu simplu. Intr-un moment de respiro, acasa, in parc, undeva unde va relaxati, inchideti ochii, respirati adanc si lasati grijile deoparte. Apoi sunati pe cineva drag si acordati-i timp. Asculati, dar ascultati cu drag persoana de la celalat capat iar la sfarsit multumiti-i. Sentimentul pe care il veti avea va fi de nepretuit.
Va doresc zile senine sufleteste, zile cu zambete, cu dragoste si vise implinite!

Astazi iubesc oamenii

Astazi iubesc oamenii.
...pe curierul centrului vechi care ma saluta zgomotos din capul strazii dimineata.
...pe colega mea hiperaglomerata dar cu voie buna molipsitoare.
...pe "dl cu facturi" care mi-a remarcat oja roz "aducatoare de spor"
...pe clientul "fastacios" care abia astepta sa iasa din agentie
...pe vanzatorul de carti picat din luna.

Azi iubesc oamenii. Uneori oamenii ne testeaza rabdarea pana la limite. Dar probabil si noi o testam pe a altora.
Pana maine, iubesc. Restul e poveste :)

Comoara din lada bunicii

Bunica lui S a fost profesoara de lucru manual intr-un orasel mic de munte, intr-o vreme in care lucrul manual era pretuit iar femeile vrednice stiau sa manuiasca acul.
Dar bunica Elena s-a stins anul trecut. Si nimeni nu a stiut ce comoara zacea uitata in casa batraneasca. Un album vechi cu modele de cusaturi din zona Trotusului. Tesaturile sunt ingalbenite, dar cusaturile migaloase si au rezistat cu mandrie timpului.
Am rasfoit cu emotie albumul pe care familia lui S a gasit de cuviinta ca ar trebui sa ramana la mine, impreuna cu alte carti si manuale de cusaturi.
Si iata cum mostenirea trece mai departe, o mostenire vie si nepretuita.

 

Si cateva pagini dintr-o carte de broderii:

Sa aveti zile senine si pline de inspiratie!

...din plamada lui Dumnezeu

Oamenii pe care îi întâlneşti, situaţiile cu care te confrunţi, cuvintele pe care le auzi, fie ca vrei, fie ca nu vrei, lasă un semn în tine, în ceea ce eşti şi te modelează în ceea ce eşti acum.
De mic copil m-am simţit atrasă de pământurile acestea, nu pentru că această legătură mi-ar acorda oarecare beneficii materiale ci pur şi simplu pentru ca ele mi-au hrănit sufletul.
Am crescut la oraş, plămada a industrializării forţate pe care au cunoscut-o părinţii mei. Am locuit la bloc, am văzut soarele ţâşnind de după coşuri fumegande ale uzinelor, am atins cu degetele asfaltul. Am jucat şotron, prinselea şi am desenat cu cretă colorată. Am fost la şcoală în cartier şi am învaţat bine.
Dar sufletul meu a tresărit dintotdeauna departe de acestea. Undeva, la capătul unui drum lung, menit parcă să te spele de orice urma de oraş, o altă lume hrănea sufletul meu însetat. Bunicii mei au fost părinţii mei spirituali. M-au hrănit cu iubire, cu poveşti, cu căldură dar mai ales cu Dumnezeu şi mi se pare esenţial să îi pomenesc ori de câte ori vorbesc despre mine pentru că ei sunt într-adevăr o mare parte din sufletul meu care ar fi atât de searbăd fără ei.
Căsuţa albastră cu prispă înaltă, via roditoare, fânul proaspăt cosit, biserica în vârf de deal păzită de stejarul cel de pururi, parcă de însuşi Dumnezeu semănat acolo… par doar idei bucolice, copiate dintr-o carte. Dar cât har este în ele, câtă natură divină este în seara ce adună oamenii pe la casele lor după o zi istovitoare de muncă. Veşnicia s-a născut la sat…Într-adevăr, satul respiă eternitate, aici s-a durat un suflet şi o conştiinţă pe care lumea modernă le-a uitat sau nici măcar nu le-a cunoscut.
Aş vrea să vorbesc despre această lume fermecată care mai crede încă în demoni şi în sfinţi, care mai clădeşte troiţe la răscruci şi pleacă la drum facându-şi semnul sfintei cruci.
La ţară timpul pare să se scurgă mai alene. Ziua începe în cântec de cocoş şi stropi de rouă. Când soarele nu şi-a brodat încă perdeaua de lumină, ţăranul se pregăteşte să plece la câmp. Îşi bate sapa sau îşi ascute coasa, înjugă vaca, femeia pregăteşte desaga de merinde şi pornesc. Colbul se trezeşte sub greutatea carelor. Sătenii îşi dau bineţe. Şi trudesc. Cuprind cu privirea bucata de pământ şi se jertfesc pentru ce le-a dat Dumnezeu.
Ţăranul trăieşte cu Dumnezeu.

*Postarea face parte dintr-o serie mai veche pe care am inceput-o acum ceva timp, despre viata la tara prin ochii copilului de altadata.

Despre pisici, fluturi si zebre

De fapt, despre reducerile de la H&M Home.
Fata de perna zebra - 5 lei
Fata de perna fluture - 10 lei
Mitzuska- nepretuita!

O zi frumoasa si plina de inspiratie sa aveti!

Un mic pas spre un vis mare

Va urma :)

Mi-e dor sa invat sau cum putem sa ne imbogatim cultura generala

De-a lungul anilor de scoala am fost o eleva destul de constiincioasa. Mi-a placut cartea, cum s-ar spune :). Desigur, erau si materii pe care le invatam pentru ca trebuia, dar erau domenii pe care le aprofundam din placere.
Odata ce am terminat anii de scoala, am intrat in lumea celor mari :). M-am angajat, am fost foarte ocupata cu lucrurile pe care trebuia sa le invat pentru job, cu lucrurile casnice, cu grijile, problemele lumii de adult etc.
Dar la un moment dat m-a strafulgerat. Sunt lucruri pe care le-am uitat, lucruri de cultura generala ce imi facea placere sa le cunosc. Undeva, parasit, este probabil caietul meu cu invatarea limbilor europene, caietul cu expresii frantuzesti, fisele de istorie sau agenda cu citate din Dostoievski ( scriitorul meu preferat din liceu).
Si mi-e dor de mine cum eram atunci, bucuroasa de fiecare lucru nou invatat.
Da, odata ce intram in viata de adult, prioritatile se schimba, timpul nu mai este acelasi. Dar cred ca nu ar trebui sa incetam sa invatam.
Asa ca m-am gandit sa imi fac un plan sa invat, de data asta cu placere. Sa imi imbogatesc cultura generala, in acele domenii in care vreau sa stiu mai multe sau sa imi reamintesc ce am uitat.
Impartasesc cu voi acest plan, poate il veti gasi util sau macar interesant :).

Planul imbunatatirii culturii generale 

1. Notez domeniile/ categoriile pe care le voi aprofunda. Este imposibil sa fii "as" in toate. De exemplu, nu voi fi niciodata buna in biologie. Ii las acest domeniu surorii mele, proaspat expert biolog :D.

• Istorie- istoria a fost intodeauna un hobby de-al meu. Imi plac documentarele si filmele istorice. Si as vrea sa aprofundez  Istoria Romaniei in primul rand. Apoi sa cunosc si sa inteleg contextul, cauzele si desfasurarea razboaielor mondiale.Si as vrea sa stiu mai multe despre casa regala a Romaniei.
• Franceza- in liceu eram foarte buna la franceza. Apoi, neexersate, abilitatile mele s-au cam ruginit. Ar trebui sa ma pun din nou la punct in aceasta privinta. 
• Suedeza. Aici am unele retineri. Asta va fi pe o lista de asteptare. E un lucru pe care mi-l doresc dar care e greu, mai ales ca nu stiu de unde sa apuc problema
• Istoria Artei. Acesta este un domeniu in care am vagi cunostiinte si care imi e drag. Ar fi pacat sa nu stiu mai multe :).
• Folclor. Este o materie careia nu i-am acordat atentia necesara in facultate. Poate a venit si momentul ei.

2. Caut materiale pentru  domeniile alese. Pentru franceza am carti si culegeri din liceu. Am avut cei mai buni profesori de franceza si tot pe ei ma bazez, de data asta de la ani distanta :).
Pentru Istorie voi cauta in primul rand un manual de clasa a 12a, pentru cunostiintele de baza si ulterior voi aprofunda cu alte carti/ culegeri, documentare. 
Pentru Istoria Artei si Folclor. trebuie sa caut materiale. Sunt in prospectare :). Am o librarie- anticariat aproape de locul de munca unde ma bazez ca voi gasi cele necesare.

3. Citirea presei internationale. Oricat de multa cultura generala am avea, trebuie sa fim si ancorati in realitate. Detest cancanurile politice si cancanurile de orice fel, revistele mondene si de scandal. Dar se intampla lucruri in lume pe care este important sa le cunoastem, pentru a intelege evolutia societatii, a schimbarilor din jurul nostru: cum a fost problema Rosiei Montane. Poate s-a exagerat mult pe acest subiect dar de undeva a pornit. Si e important sa ne informam corect pentru a sti cum sa ne raportam. Nu putem fi ignoranti la ce se intampla in jurul nostru. Ignoranta este periculoasa, lasa loc manipularii.
In aceasta categorie, cred ca prospectarea catorva site-uri serioase de stiri, dimineata, la cafea, este mai mult decat ok.

4. O agenda atragatoare si usor de folosit. Ca si exemplu, pe cand invatam limbile europene, aveam un caiet dragut si bine organizat, cu etichete pentru a delimita categoriile. Era o placere sa il completez cu noi informatii. Deci o astfel de agenda urmeaza sa fie urmatoarea mea achizitie.


Dar pe langa toate exercitiile si planurile, cred ca cel mai important este fii deschis la nou, la discutii cu oameni de la care ai ce invata, sa fii interesat. 

Partea frumoasa la a invata atunci cand esti adult, este ca inveti ceea ce iti doresti si o faci ca pe o pasiune nu ca pe o obligatie. Poti sa citesti la cafeaua de dimineata, seara, inainte de culcare, cu un ceai aromat langa. Totul este sa fie placut si poate chiar distractiv.

Postarea mea de suflet

Petala Calatoare  mi-a reamintit azi ca sunt datoare cu o postare. De fapt o postare despre o postare :). Postarea mea de suflet. 
Avand in vedere ca blogul acesta este unul personal, imi este greu sa aleg un anume articol. Toate sunt parte din mine si ma regasesc in fiecare cu starea pe care am avut-o atunci.
Asa ca m-am intrebat, ce stare mi-a placut mie la un moment dat? Si mi-am adus aminte ca una din cele mai frumoase perioade a fost imediat dupa ce ne-am mutat in casa noastra. Desi erau multe de facut, le faceam cu drag si pe indelete si nu am resimtit ca pe o mare greutate ( desigur, am avut momente de stres cand asteptam mobilele si eram cu toate alandala, dar au trecut).
Cel mai frumos lucru pe care l-am descoperit atunci a fost ca o revelatie pentru mine: mi-am dat seama cat de frumoasa poate fi o dimineata.
Si am scris despre asta in doua postari care imi sunt foarte dragi:
Cata viata exista intr-o dimineata!
Si Dimineti in Centrul Vechi 
A fost o placere pentru mine sa ajung de dimineata in Centrul Vechi, sa vad orasul trezindu-se, sa citesc o carte savuroasa la o cafea pe terasa de pe Lipscani, sa fac planuri, sa ma bucur de cele cateva ore doar pentru mine.

Asa ca pot concluziona: Exista multa viata intr-o dimineata!

Putin nostalgica dar niciodata fara vise

Poate e vremea de afara, poate e timpul, poate sunt proiectele ce mijesc la orizont. Cert este ca astazi sunt nostalgica. Si ca orice om nostalgic, privesc in urma si rasfoiesc: pagini de jurnal, de blog, de momente si momente.

Si imi dau seama ca au trecut deja 2 ani de cand am acest blog. Am inceput timid, discret, cu o paturica de picnic pe care vroiam sa o arat lumii, atat de mandra eram de ea :) 

Apoi v-am cunoscut pe voi, dragi cititori si cititoare, v-am descoperit ferestrele catre suflet in blogurile pline de ganduri frumoase, de coltisoare de rai si voie buna. Stiu ca viata nu este doar veselie, dar voi, ca si mine, incercati sa dati o pata de culoare si optimism, macar in virtual. Lumea e mai frumoasa datorita voua!

Si timpul a trecut, iar Ingrid Lifestyle & Home Design a devenit, dintr-un blog de ocazie, caminul meu. Aici v-am povestit despre cum m-am mutat in casuta noua, despre primele amenajari timide, despre micile ironii ale vietii, despre vise.  Despre vise v-am povestit multe si cu drag am rasfoit arhiva pe care o gasiti aici, daca vreti sa o rasfoiti si voi. Spuneam la un moment dat: “Posibilitatea de a visa este unul din cele mai frumoase daruri pe care Dumnezeu ni le-a oferit. Transformarea lor in realitate tine totusi de noi.”

Acum, probabil ati observat absenta mea de pe blog din ultima vreme. Pe langa faptul ca am fost plecata o saptamana intr-o locatie minunata (Dumnezeu are cumva grija, in vreme de rascruce, sa imi dea un moment de ragaz pentru a vedea lucrurile mai limpede - cum s-a intamplat si anul trecut, aici), totusi nu am disparut ci lucrez. "Crosetez" un vis.

Incerc sa adun: din franturi de vise, din lipsa de timp dar mult entuziasm,  incerc sa strang cu sarg resurse pentru visul meu. Si nadajduiesc, curand, sa pot sa-l scot in lume.

Asa ca sper ca imi veti ierta absenta si veti mai avea putina rabdare cu mine. 

Nu am disparut, doar crosetez de zor la un vis :)