E oficial!

Dragele mele, e oficial! M-am mutat in casuta noua. Virtuala de data aceasta :).
Aceasta este surpriza despre care va tot povesteam. Mi-a luat ceva timp, recunosc dar nah! mai bine mai tarziu decat niciodata.

Va invit asadar sa accesati noua mea adresa: www.ingridhome.ro si eventual, daca veti dori, sa o adaugati in blogroll-ul vostru.

Vor mai fi poate unele detalii de pus la punct dar in principiu asta e :).

Dar ce atata vorbarie, hai, intrati, curaj, in Casuta cea noua a lui Ingrid.

De toamna si dor

Sunt zile de toamna, zile de magie, cand natura, inainte sa intre in somnul de iarna, explodeaza in mii de culori si nuante de cald.
Toamna e momentul in care ma intorc in mine, ma redau pe mine mie. Cand incetinesc ritmul si intru in rolul de indragostita. Ziua se scurteaza si incep sa o apreciez, incep sa caut lumina in diversele ei forme, mai mult sau mai putin intensa. Lumina de toamna are in ea blandete si dor.
Toamna ma bucur de fiecare zi cu soare, de fiecare dimineata limpede. Vara credem ca lumina ni se cuvine. Toamna lumina e o rasplata.
Si cum poate fi toamna mai frumos privita daca nu pe panza dealurilor mele dragi de acasa? Si cum poate fi mai frumos traita toamna daca nu iubind?

Chef de viata

Am revenit dintr-o scurta vacanta. Mi-a fost dor de voi, de mine aici :).

Cu drag am citit articolele din blogroll, m-am pus la punct cu noutatile de pe la voi, cele cu care impart spatiul virtual si m-am gandit si la voi cele ce ati poposit in casuta lui Ingrid chiar daca eu “am chiulit” putin :).  Va multumesc pentru vizite!

Si umbland eu prin “vecini” mi-a atras atentia titlul Claudiei care imparte cu noi “Daruri de zi cu zi”. De noi depinde frumosul din viata noastra.   

Dupa o saptamana in care m-am rupt de rutina de zi cu zi, in care am vazut cerul ziua in amiaza mare (marea mea tristete este ca petrec prea mult timp la birou cand este atat de multa viata afara), am ajuns acasa cu un sentiment amestecat. Nu pot spune de tristete. Parca nostalgie si un strop de speranta. 

Iesind din rutina, de pe roata de hamster ce se tot invarte si la care tot alergam de zor, poti vedea cata frumusete este in lume. Si nu ma refer la frumusetea locurilor cat la frumusetea vietii, a clipelor.   

Mi-am dat seama ca, fara sa vreau, uneori  am alunecat in deznadejde, in superficial si m-am indepartat de valorile pe care tot eu mi le-am trasat. Am ales sa ma las influentata si mi-am pierdut calea de multe ori. 

Viata e complicata, e complexa si in niciun caz nu exista viata perfecta. Sunt vremuri bune, sunt vremuri rele. Sunt necazuri ce vin peste noi independent de vointa noastra. Dar in marea majoritate a timpului, viata noastra este suma alegerilor pe care noi le facem. Noi avem puterea de a face viata frumoasa sau dimpotriva. Si aici este miracolul vietii, acesta este marele Dar pe care Dumnezeu ni l-a facut: puterea de a judeca, de a aprecia, de a lua decizii. 

Asadar astazi aleg. Aleg sa vad frumusetea in lucrurile simple.  Aleg simplitatea si dragostea. Si voi incepe prin a fi recunoscatoare pentru ceea ce am acum.

 

Dar oh...e mult de discutat pe marginea subiectului. Si voi mai reveni. Dar pana atunci....CE BINE E ACASA!

 

Scurt preview a ceea ce pun la cale

Ate, dantele, materiale naturale. Asta se petrece in micul atelier al lui Ingrid.

V-am starnit curiozitatea?

Intoarcere la inocenta

"N-am timp! Traim pe fuga, mancam pe fuga, iubim pe fuga, dormim pe fuga. Intre dimineata si seara este sprintul. Ne trezim ca trec anotimpurile peste noi. A propos, este toamna... Anii fug si ei. Ne ardem viata in birouri rigide, in zgomotul tastelor si al aparatelor de aer conditionat, inchisi in calculatoare, despre care ne mintim ca ne-ar fi ferestre spre lume. (...) Discutii, telefoane, nervi, resemnare, evadare. Evadare? Alergam in sprint spre vacanta. O saptamana, doua... Pauza de respiratie. Niciodata detasare, insa.  Chiar asa, cand ti-ai inchis ultima data telefonul?(...)
Caram dupa noi -povara grea-glodul prejudecatilor. Gandim...cu viteza gandului. Pierdem esenta, caci niciodata nu avem timp . Citim titluri dar uitam povestile.
Cam sa faci parte din lumea asta, trebuie sa tii pasul cu ea. Asta e pretul pe care il platim cu totii ."

Am primit acest mesaj pe facebook, printre zeci de alte mesaje, intr-o dupa-amiaza calduroasa. La racoarea aerului conditionat, in zgomotul tastelor, cu ochii in laptop, urmarind ora pana la "eliberare", privind, prin ecranul colorat catre lume. Ma grabesc. Am "n" lucruri de facut pe care le bifez automat, mecanic. M-am obisnuit cu stresul, cu situatiile limita, cu oameni grabiti ca si mine. Cati va regasiti?
Timpul liber il fur, cateva ore seara, week-enduri programate, dar insuficiente pentru odihna. Dar pentru suflet? Nu am timp sa ii vad pe cei dragi. Va veni vremea cand va fi prea tarziu...

Dar totusi visez. Si asta sper sa fie scaparea mea. Va spuneam acum ceva timp ca tot crosetez la un vis. Nu am renuntat la el. Ba dimpotriva, este singurul care ma anima si ma scoate din rutina, din apatie. Visez si asta ma face sa nu ma descurajez.
Iar visul meu implica liniste, tihna, munca, istovitoare dar creativa si ..."hranitoare" pentru suflet. Visul meu este gasirea echilibrului si reteta unei vieti simple la oras. 
Am invatat ca pasii marunti sunt cei mai eficienti, sunt cei ce nu iti rapesc bucuria. Goana, graba, termenele sapa incet-incet in suflet si in viata.
Asadar dragele mele, nu am disparut. Si nu am renuntat la visul meu. Abia astept sa vina ziua cand vi-l voi dezvalui. Pana atunci, invat din nou sa respir. Fara graba. Iar daca viata mi-o ia inainte si lumea se invarte mai repede decat pot eu urmari, voi invata sa nu o mai urmaresc. Ma voi intoarce catre inocenta, catre simplitate si sper ca ma voi castiga pe mine mie.
Si va invit si pe voi la un exercitiu simplu. Intr-un moment de respiro, acasa, in parc, undeva unde va relaxati, inchideti ochii, respirati adanc si lasati grijile deoparte. Apoi sunati pe cineva drag si acordati-i timp. Asculati, dar ascultati cu drag persoana de la celalat capat iar la sfarsit multumiti-i. Sentimentul pe care il veti avea va fi de nepretuit.
Va doresc zile senine sufleteste, zile cu zambete, cu dragoste si vise implinite!

Astazi iubesc oamenii

Astazi iubesc oamenii.
...pe curierul centrului vechi care ma saluta zgomotos din capul strazii dimineata.
...pe colega mea hiperaglomerata dar cu voie buna molipsitoare.
...pe "dl cu facturi" care mi-a remarcat oja roz "aducatoare de spor"
...pe clientul "fastacios" care abia astepta sa iasa din agentie
...pe vanzatorul de carti picat din luna.

Azi iubesc oamenii. Uneori oamenii ne testeaza rabdarea pana la limite. Dar probabil si noi o testam pe a altora.
Pana maine, iubesc. Restul e poveste :)

Comoara din lada bunicii

Bunica lui S a fost profesoara de lucru manual intr-un orasel mic de munte, intr-o vreme in care lucrul manual era pretuit iar femeile vrednice stiau sa manuiasca acul.
Dar bunica Elena s-a stins anul trecut. Si nimeni nu a stiut ce comoara zacea uitata in casa batraneasca. Un album vechi cu modele de cusaturi din zona Trotusului. Tesaturile sunt ingalbenite, dar cusaturile migaloase si au rezistat cu mandrie timpului.
Am rasfoit cu emotie albumul pe care familia lui S a gasit de cuviinta ca ar trebui sa ramana la mine, impreuna cu alte carti si manuale de cusaturi.
Si iata cum mostenirea trece mai departe, o mostenire vie si nepretuita.

 

Si cateva pagini dintr-o carte de broderii:

Sa aveti zile senine si pline de inspiratie!